Firul vieții

-

 pe un fir de iarbă  verde

se desprinde o pălărie

ce ascunde mii de gânduri

ce alunecă pe scânduri

și se-ntrupează odată cu lumina

ce se-aprinde printre lacrimi

și se naște firea-albastră, firea-albastră

pe un fir de iasomie


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

-
Cutreier lumea -n lung și-n lat Dar zbateri luminoase-mi bat Și timpul parcă a ostoit De atâta îmbrățișare voit Și a cuprins ființa toată Cu sărutul m-a înviorat și am scăpat de- nfiorare. Lumina caldă zburdă în apriga-i ființă Și deodată Un Platon se ridică din trecutul prăfuit Și țese o pânză de păianjen din Eros sacrificat În care se- nfiripă Și-i zice grav pe un ton suav: O tu, Mefistofele cu pactul tău! De ce renegi ființa-i ieșită din recluziune? Iar tu, Socrate de ce oglindești a ta oglindă a cunoaște-te pe tine? De ce flacăra iubirii reînvie și reneagă infinitul? De ce marasmul vocii tale aprinde flacăra iubirii?  
Citiți mai multe

Sărutul senzual

-
 Sărutu-ți senzual și clipele deodat le prinzi într-un corsaj De geme doru-n tine de atâta mângâiere Te pierzi în negura ce vine dintr-un timp răsfrânt Și lumea se- nconvoaie în juru-ți clătinând De vrei să fii melanjul bătrânului fuior Întinde-ți geana dulce pe gâtul de amor Și -n frânturi de-l apuci seduce-l Până coboară  din turnul lui Effel Și întrezărește pentru o clipă amorul voluptos Seduce-l pe Tristan cu ale lui fuioare Și-l întoarce din calea lui de oțel. Chiar de se zbate- ntruna Mijește la el cu rânjetul de ocheadă Și spintecă deodată cu lama de oțel Sufletul dulce îmbătat de-amor. Și de cutezi vreodată să nu ai niciun spor Doar dacă fiorul se lasă prins în dor. De năluci ești cutreierat și zburzi pe oceanul cald Ai vrea ca într-o clipită să cutezi  La ceasul ce frânge încetișor de atâta dor
Citiți mai multe
-
 se așterne seara și odată cu ea se așterne și liniștea sufletului. lumina chipului deodată i se prefiră la geam și așteptă să treacă agale dorul ce cuprinde chipul îmbujorat. surâde încetișor sub mireasma bradului și așteaptă să apară tiptil silueta brunului bărbat. clipa o făcu deodată să-și desprindă brațele și să cuprindă trupul zvelt ce apăru din țări apuse. îl  sărută cu largi fiori și îi șopti încetișor dulci vorbe, ce-l făcu să cutremure și buzele-i se resfiră. trupul lui se unduie ușor și cuprins de vraja momentului o surprinde pe tânăra cu sărutul amețitor. clipele de amor se consumă încetișor, iar sub ticăitul ceasului vechi cei doi își povesti simțirile, dorințele. dorurile lor se contopiră deodată și glasurile răsună cu o mare vibrație. inimile celor doi se apropie până la contopire. copacii fremătau și ei, luna privea și ea spectacolul amoros...
Citiți mai multe