se așterne seara și odată cu ea se așterne și liniștea sufletului. lumina chipului deodată i se prefiră la geam și așteptă să treacă agale dorul ce cuprinde chipul îmbujorat. surâde încetișor sub mireasma bradului și așteaptă să apară tiptil silueta brunului bărbat. clipa o făcu deodată să-și desprindă brațele și să cuprindă trupul zvelt ce apăru din țări apuse. îl sărută cu largi fiori și îi șopti încetișor dulci vorbe, ce-l făcu să cutremure și buzele-i se resfiră. trupul lui se unduie ușor și cuprins de vraja momentului o surprinde pe tânăra cu sărutul amețitor. clipele de amor se consumă încetișor, iar sub ticăitul ceasului vechi cei doi își povesti simțirile, dorințele. dorurile lor se contopiră deodată și glasurile răsună cu o mare vibrație. inimile celor doi se apropie până la contopire. copacii fremătau și ei, luna privea și ea spectacolul amoros...
Cutreier lumea -n lung și-n lat Dar zbateri luminoase-mi bat Și timpul parcă a ostoit De atâta îmbrățișare voit Și a cuprins ființa toată Cu sărutul m-a înviorat și am scăpat de- nfiorare. Lumina caldă zburdă în apriga-i ființă Și deodată Un Platon se ridică din trecutul prăfuit Și țese o pânză de păianjen din Eros sacrificat În care se- nfiripă Și-i zice grav pe un ton suav: O tu, Mefistofele cu pactul tău! De ce renegi ființa-i ieșită din recluziune? Iar tu, Socrate de ce oglindești a ta oglindă a cunoaște-te pe tine? De ce flacăra iubirii reînvie și reneagă infinitul? De ce marasmul vocii tale aprinde flacăra iubirii?
Comentarii
Trimiteți un comentariu