Fețele trecutului
Deodată auzii glasul tău dezmierdător și
plin de-amor
Cu a tale înfierbântare mă lovești
De se ivește lunga cale amorală.
Deodată chipul vajnic se arată
Și cutreiere- n lung și-n lat
...
Și se duse și se-ntoarse spre fața trecutului
Și se înalță și se coboară spre a lui fărâmă de amor
Și se lasă și se scoate din chimvalul răsunător
O clipită de se-ntoarse din ecluza dorului
Taci și dormi, spuse deodată vântul sec tremurător
Și-l lovește strașnic și biruitor
Până dispare dorul îmbietor
Și nicio clipită doar i se întoarse
Comentarii
Trimiteți un comentariu